Pentru a verifica dacă o piele naturală este autentică, folosiți mai multe simțuri. Pielea veritabilă are un miros organic caracteristic, iar suprafața sa (fața) prezintă pori unici, neregulați și mici imperfecțiuni. Priviți marginea materialului – la o piele naturală veți observa o structură fibroasă, asemănătoare cu velurul, în timp ce pielea sintetică va avea o margine netedă, uniformă, adesea dublată cu material textil.
În era tehnologiilor avansate și a materialelor sintetice tot mai performante, distingerea pielii veritabile de imitațiile acesteia, cum ar fi vinilinul, mușamaua sau populara „piele ecologică”, poate reprezenta o adevărată provocare. Producătorii de materiale sintetice concurează intens în copierea aspectului și texturii feței naturale a pielii. Din fericire, natura lasă întotdeauna amprente unice, pe care un ochi antrenat, mirosul și atingerea le pot sesiza. Există câteva metode simple și non-distructive care vă vor permite să verificați cu un grad ridicat de certitudine autenticitatea unui produs din piele, bazându-se pe diferențele fundamentale de structură și proprietăți ale acestor materiale.
Testul vizual: La ce să vă uitați?
Primul și cel mai important test este examinarea atentă a materialului. Începeți cu marginea. Dacă aveți acces la secțiunea transversală a materialului – la o cusătură, lângă fermoar sau pe o mostră atașată – acesta este cel mai bun loc pentru analiză. O piele naturală are o structură fibroasă caracteristică. Veți vedea o rețea densă de fibre de colagen întrepătrunse, care pe partea interioară amintește de velur sau piele întoarsă. Această structură este neregulată și organică. În cazul materialelor sintetice, secțiunea va arăta complet diferit. Cel mai des veți observa o structură stratificată: un strat superior de poliuretan sau PVC, iar dedesubt un suport textil – plasă sau țesătură. Marginea va părea „tăiată curat”, fără fibre vizibile.
Apoi, priviți cu atenție suprafața, adică fața pielii. Pielea veritabilă este un material natural, așadar este imperfectă prin însăși natura sa. Căutați mici neregularități: diferențe subtile de textură, dispunerea unică a porilor (foliculilor de păr), mici cicatrici, nervuri sau pliuri naturale. Aceste „defecte” reprezintă, de fapt, semne de autenticitate. Suprafața pielii sintetice este de obicei mult prea perfectă. Modelul de pe aceasta este ștanțat mecanic, ceea ce îl face regulat și repetitiv pe întreaga suprafață. Dacă observați un model perfect uniform și repetitiv de tip „bob de orez” sau o altă textură identică, acest lucru ar trebui să vă dea de gândit.
Testul tactil și olfactiv: Ce veți simți?
Mâinile și simțul olfactiv sunt instrumente excelente de verificare. Închideți ochii și treceți mâna peste suprafața materialului. Pielea veritabilă este, în general, caldă și „respirabilă” la atingere. Are o textură unică, ușor rugoasă, dar în același timp moale. Pielea sintetică este adesea rece, netedă și neplăcut de „plasticată”. Încercați să îndoiți materialul. Pielea naturală, în special o piele plină de floare, va forma la îndoire o rețea de cute fine și neregulate, care vor dispărea la întindere. Materialul sintetic formează adesea o cută nenaturală, ascuțită, sau pur și simplu se îndoaie fără a-și schimba textura suprafeței.
Un alt test, pentru mulți decisiv, este testul mirosului. Apropiați materialul de nas și respirați adânc. Pielea veritabilă are un miros foarte distinctiv, bogat și inconfundabil, care este un amestec de aromă organică și note de taninuri utilizate în procesul de tăbăcire. Este un miros greu de confundat cu orice altceva. Materialele sintetice au un miros complet diferit. Cel mai adesea emană un miros chimic, înțepător, de plastic sau cauciuc, datorat prezenței poliuretanului (PU) sau policlorurii de vinil (PVC). Uneori producătorii încearcă să mascheze acest miros cu parfumuri, însă un simț olfactiv atent poate sesiza nota chimică artificială din profunzime. Uneori, imitația nu are niciun miros, ceea ce reprezintă de asemenea un semnal de alarmă.
Teste fizice simple: Apa și focul (cu precauție!)
Dacă încă aveți îndoieli, puteți efectua două teste fizice simple, însă acestea necesită prudență. Primul este testul picăturii de apă. Puneți o picătură mică de apă pe suprafața pielii. Pe majoritatea tipurilor de piele naturală (cu excepția celor puternic lăcuite sau tratate hidrofob), apa va începe să fie absorbită lent după câteva zeci de secunde, lăsând o pată mai închisă la culoare, care va dispărea după uscare. Acest lucru se întâmplă deoarece pielea este un material poros. Pe pielea sintetică, care este practic plastic, picătura va rămâne la suprafață la nesfârșit și nu va fi absorbită.
Al doilea test este definitiv și distructiv, motiv pentru care trebuie efectuat doar dacă aveți la dispoziție o bucățică mică și inutilă de material, pe care nu vă deranjează să o deteriorați. Este vorba despre testul flăcării. Țineți pentru câteva clipe marginea mostrei aproape de flacăra unei brichete (nu o introduceți direct în foc). O adevărată piele tăbăcită vegetal se va contracta și va mocni, degajând un miros caracteristic de păr sau oase arse. Materialul sintetic va începe imediat să se topească, să picure și să ardă cu o flacără luminoasă, emanând un fum negru, înecăcios și un miros puternic de plastic topit. Acest test oferă certitudine deplină, dar presupune distrugerea mostrei.
În cele din urmă, cea mai eficientă metodă este combinarea tuturor acestor observații. Rareori un singur test va oferi un răspuns fără echivoc, dar dacă materialul arată ca pielea autentică, miroase ca ea, este cald la atingere și are margini fibroase, puteți fi aproape siguri de autenticitatea sa. Cumpărând piele de la furnizori de încredere, cum ar fi CraftPoint, aveți certitudinea că primiți exact ceea ce comandați, fără a fi nevoie de investigații complicate.
