Pentru o tobă este excelentă pielea crudă (așa-numitul pergament) sau o piele tăbăcită vegetal subțire, cu o grosime de la 0,8 mm până la 1,5 mm. Construcția unui instrument de percuție se bazează pe un fenomen fizic fundamental: o tensiune puternică a membranei pe o ramă rigidă. Materialul trebuie să reziste procesului de înmuiere, tensionării cu o forță mare și apoi contracției drastice din timpul uscării. Doar fibrele deschise ale pielii vegetale sau crude se pot bloca în această nouă poziție tensionată, creând o suprafață rezonantă dură. O alegere greșită a materiei prime va face ca în loc de un instrument să obțineți un obiect surd, nepotrivit pentru interpretare.
Ce grosime de piele este potrivită pentru o tobă
Grosimea membranei definește direct înălțimea sunetului, durata de rezonanță (sustain) și forța pe care trebuie să o aplicați pentru a o întinde. Intervalul optim este între 0,5 mm și 2,0 mm, însă dimensiunea exactă se alege strict în funcție de tipul și diametrul instrumentului pe care îl construiți.
Pentru instrumentele mici, cum ar fi tamburinele sau tobele de mână mici cu un diametru de până la 25 cm, este recomandat un interval între 0,5 mm și 0,8 mm. Un material atât de subțire reacționează la cele mai ușoare atingeri ale degetelor. Intră rapid în vibrație, generând un sunet înalt și clar. Utilizarea unei piei mai groase pe o ramă atât de mică ar sufoca complet acustica.
Tobele clasice pe ramă și tobele șamanice cu un diametru între 35 și 50 cm necesită o cale de mijloc. Aici căutați neapărat o piele cu grosimea între 1,0 mm și 1,2 mm. O astfel de grosime are o masă suficientă pentru a genera o rezonanță profundă de bas, rămânând totodată destul de flexibilă încât să o puteți întinde manual sau cu ajutorul unor șireturi din piele fără probleme. Pentru un meșteșugar începător, pielea de 1,0 mm este foarte permisivă: tolerează micile erori de distribuire uniformă a forței în timpul legării și rareori crapă pe marginile ramei.
Tobele mari de bas, djembe sau conga reprezintă o categorie complet diferită de solicitare. Aici se lovește cu forță mare, adesea cu palmele întregi sau cu baghete dure. Grosimea necesară este de minimum 1,5 mm și adesea chiar de 2,0 mm în cazul instrumentelor mari de podea. Întinderea unei bucăți atât de groase de piele necesită deja tehnici speciale, utilizarea unor sisteme de frânghii sau a unor cercuri metalice cu șuruburi. Întinderea manuală a unei piei umede de 2,0 mm pe o ramă din lemn este fizic imposibilă pentru o singură persoană. O greșeală frecventă a începătorilor este achiziționarea unei piei prea groase, având convingerea că toba va fi mai durabilă. Într-adevăr, va fi extrem de rezistentă, dar sunetul său va deveni plat și înăbușit.
Ce tip de tăbăcire să alegeți
În confecționarea instrumentelor, alegerea corectă din gama de pielărie este pielea tăbăcită vegetal. Acest lucru se datorează reacției sale specifice la apă. Pielea vegetală are o structură deschisă a porilor. Când o scufundați în apă călduță timp de câteva ore, fibrele de colagen se relaxează, iar întreaga bucată devine moale și maleabilă precum un aluat. În această stare o întindeți pe rama din lemn. Adevărata magie are loc în timpul uscării: apa se evaporă, iar taninurile vegetale fac ca fibrele să se contracte și să se strângă. Pielea se întărește, formând o membrană dură, întinsă ca o coardă. Sunetul unei tobe din piele vegetală este cald, cu o reverberație scurtă și plăcută auzului.
Pielea tăbăcită crom este exact opusul a ceea ce aveți nevoie. Sărurile de crom modifică chimic și permanent fibrele, făcându-le permanent elastice și rezistente la contracție. Pielea tăbăcită cu crom înmuiată în apă nu își schimbă radical proprietățile mecanice. Dacă încercați să o întindeți pe ramă, se va deforma și se va întinde la nesfârșit. Chiar dacă reușiți să o fixați, după uscare va rămâne moale și flască. Lovirea unei piei cromate tensionate sună exact ca lovirea cu palma a unui carton ud — sunetul este surd, lipsit de viață și se stinge imediat. În plus, pielea tăbăcită mineral nu își păstrează deloc forma sub tensiune, așa că după câteva lovituri membrana s-ar lăsa pur și simplu.
Merită menționată și pielea crudă (pergamentul), care din punct de vedere tehnic nu este tăbăcită deloc, ci doar curățată de păr și uscată. Acesta este un material istoric și excelent din punct de vedere acustic pentru construcția tobelor. Se întinde extrem de puternic, iar sunetul său este puternic și pătrunzător. Cu toate acestea, în atelierele clasice de pielărie se lucrează mai des cu piele vegetală subțire, care reprezintă o alternativă excelentă, mai ușor de prelucrat și care oferă un timbru ceva mai cald și mai bogat în bași.
La ce trebuie să acordați atenție
Procesul de confecționare a unei tobe nu tolerează erorile legate de material. Tensiunea pielii care se usucă este uriașă și va scoate la iveală cu ușurință orice slăbiciune a bucății alese. Înainte de a începe tăierea cercului, analizați câteva aspecte esențiale.
Specia animalului are o importanță majoră pentru acustică. Standardul de aur în construcția tobelor de mână este pielea de capră. Are o structură foarte densă, este subțire în mod natural și, în același timp, extrem de rezistentă la întindere. Oferă un sunet clar și rezonant. Pielea de vițel este o a doua opțiune excelentă: este puțin mai moale decât cea de capră, ceea ce se traduce printr-un sunet mai cald, cu mai mult bas. Pielea bovină (de vacă adultă) este potrivită exclusiv pentru tobe foarte mari, lovite cu bețe. Este groasă, densă și necesită o tensiune de întindere foarte mare.
Selectarea bucății de piele în funcție de defecte este un pas critic. La realizarea articolelor de marochinărie, o mică zgârietură sau o cicatrice pe fața pielii reprezintă doar un defect vizual. În cazul unei tobe, este o bombă cu ceas. Cicatricile lăsate de mușcăturile de insecte, zgârieturi sau boli ale pielii sunt zone în care structura fibrelor este întreruptă și mai slabă. În timpul uscării și contracției pe ramă, tensiunile se concentrează în punctele cele mai vulnerabile. Pielea cu defecte vizibile va crăpa aproape sigur în acele locuri, compromițând întreaga muncă. Căutați bucăți cu o suprafață perfect uniformă.
Realizarea orificiilor pentru șireturi necesită scule adecvate. Nu folosiți niciodată dalte de perforare (nici diamantate, nici tip clește) pentru găurile de legare a tobei. Colțurile ascuțite ale acestor perforații funcționează ca niște micro-tăieturi: sub influența tensiunii, pielea se va rupe de-a lungul liniei de tăiere. Folosiți exclusiv o preducea rotundă. Orificiul rotund distribuie uniform forțele exercitate de șiretul din piele, minimizând riscul de rupere.
Umiditatea aerului este inamicul natural al oricărei tobe din piele naturală. Pielea tăbăcită vegetal este higroscopică. În zilele uscate și însorite, membrana se va tensiona mai puternic, crescând tonul instrumentului. În serile ploioase și umede, pielea va absorbi umiditatea din aer, se va relaxa, iar sunetul va deveni jos și înăbușit. Din acest motiv, pe fața tobei nu se aplică ceruri sau vopsele acrilice, care ar distruge rezonanța. Singurul loc unde produsele de finisare își găsesc utilitatea este finisarea marginilor. Partea carnoasă (verso-ul pielii), în zona unde se sprijină pe marginea din lemn a ramei, poate fi netezită delicat cu Tokonole. Acest lucru va preveni destrămarea fibrelor și va reduce vibrațiile sau bâzâitul nedorit al pielii pe lemn.
Piei recomandate din oferta noastră
Atunci când alegeți materialul pentru instrumentul dumneavoastră din gama noastră, orientați-vă către piei subțiri, cu o structură omogenă. Următoarele tipuri de piele naturală se vor comporta excelent la formare la umed pe rame din lemn.
- Piele de capră subțire tăbăcită vegetal. Este o alegere excelentă pentru tobe șamanice și tobe pe ramă medii. Căutați bucăți cu o grosime în jur de 1,0 mm. Pielea de capră asigură un echilibru ideal între rezistență și un răspuns acustic excelent.
- Gâturi de vițel tăbăcite vegetal. Pielea de vițel cu grosimea de 1,0-1,2 mm este o alternativă excelentă dacă vă doriți o față foarte netedă și un sunet ceva mai cald și profund. Gâturile au o structură compactă, care suportă bine o întindere uniformă.
- Piele bovină rezistentă (1,5 mm). Rezervată exclusiv creatorilor de tobe mari de bas. Necesită o ramă solidă (adesea din lemn dur de stejar sau frasin), deoarece forța pielii bovine care se contractă poate strivi ramele slabe din placaj.
Când analizați bucățile disponibile, acordați întotdeauna atenție grosimii specificate în milimetri și absenței defectelor adânci pe fața pielii în zona centrală, care va deveni suprafața de lovire.
Articole asociate
Înțelegerea comportamentului pielii reprezintă jumătate din succes. Pentru a vă aprofunda cunoștințele înainte de a începe construcția instrumentului, consultați celelalte materiale ale noastre:
- Formarea pielii la umed — reguli și tehnici
- Ghidul marochinerului: Grosimea pielii și importanța acesteia
- Preducea rotundă vs. dalte de perforare — diferențe de utilizare
